Este vechea religie care stapâneste si astazi în India. Este in amestec între politeismul naturalist al Vedelor, cum se numesc cartile sacre ale brahmanismului, si monismul panteist, iesit din meditatiile religioase ale preotilor brahmani.

Religia Vedelor, anterioara brahmanismului, era prea naturalista si prea senzualista. Pazitorii si cititorii Vedelor – preotii brahmani – au cautat sa spiritualizeze acest naturalism si au creat un zeu unic, Brahma, care nu este altceva decât rugaciunea zeificata. În fond, t Brahma nu este decât o abstractie, un neant.

Din acest neant, brahmanismul face sa se nasca totul, în el, iar prin purificare si spiritualizare, sa se reîntoarca tot la el. De aici principiul metempsihozei sustinut de brahmanism, pentru ca, prin reincarnarea sufletelor dupa moarte în alte trupuri, sa se poata face purificarea si reintoarcerea lor în Brahma, adica în neant.

În forma aceasta abstracta, brahmanismul nu a fost accesibil maselor pore. În schimb, brahmanii-preoti au facut din religie mai mult un motiv de meditatie filozofica. Sensul si rostul vietii fiind neantul-nimicul, suprema fericire este sa parasesti aceasta viata.

De aici caracterul de austeritate si asprime ascetica al brahmanismului.