2. "Spune fiilor lui Israel să facă Paştile la vremea rânduită pentru ele:

3. În ziua de paisprezece a lunii întâi, spre seară, să le facă la vremea lor, după legea lor şi după regulile lor să le săvârşiţi".

4. Şi a spus Moise fiilor lui Israel să facă Paştile:

5. Şi au făcut ei Paştile în luna întâi, în ziua a paisprezecea, spre seară, în pustiul Sinai; cum poruncise Domnul lui Moise aşa au făcut fiii lui Israel.

6. Dar erau şi oameni necuraţi, care se atinseseră de trup de om mort, şi nu puteau să săvârşească Paştile în ziua aceea. Aceştia au venit în ziua aceea la Moise şi Aaron,

7. Şi le-au spus oamenii aceia: "Noi suntem necuraţi, pentru că ne-am atins de trup de om mort; do ce să nu fim lăsaţi să aducem Domnului dar la vremea cea rânduită pentru fiii lui Israel?"

8. Iar Moise a zis către ei: "Staţi aici, că am să ascult ce porunceşte Domnul pentru voi!"

9. A grăit Domnul lui Moise şi a zis:

10. "Spune fiilor lui Israel: Dacă cineva din voi sau din urmaşii voştri va fi necurat prin atingere de trup de om mort, sau va fi departe în călătorie, sau între neamuri străine, şi acela să facă Paştile Domnului.

11. Dar să le facă în ziua a paisprezecea a lunii a doua, seara, şi să le mănânce cu azime şi cu ierburi amare;

12. Să nu lase din ele pe a doua zi, nici oasele să nu le zdrobească; şi să le săvârşească după toată rânduiala Paştilor.

13. Iar omul curat, care nu se află departe în călătorie şi nu va face Paştile, sufletul acela să se stârpească din poporul său, că n-a adus dar Domnului la vreme. Omul acela îşi va purta păcatul său.

14. De va trăi la voi vreun străin să facă şi el Paştile Domnului: după legea Paştilor şl după rânduiala lor să le facă. O singură lege să fie şi pentru voi şi pentru străin".

15. În ziua când a fost aşezat cortul, nor a acoperit cortul adunării, şi de seara până dimineaţa a fost deasupra cortului, ca o vedere de foc.

16. Aşa era totdeauna: ziua îl acoperea un nor şi noaptea o vedere de foc.

17. Când se ridica norul de deasupra cortului, atunci fiii lui Israel plecau şi în locul unde se oprea norul, acolo poposeau cu tabăra fiii lui Israel.

18. După porunca Domnului se opreau fiii lui Israel cu tabăra lor şi după porunca Domnului plecau; tot timpul cât norul stătea deasupra cortului, stăteau şi ei cu tabăra.

19. Când însă norul stătea multă vreme deasupra cortului, urmau acestui semn al Domnului şi fiii lui Israel şi nu plecau.

20. Câteodată se întâmpla ca norul să stea numai puţină vreme deasupra cortului: după glasul Domnului se opreau şi după porunca Lui plecau la drum.

21. Câteodată norul stătea numai de seara până dimineaţa, iar dimineaţa se ridica norul; atunci plecau şi ei; sau stătea norul o zi şi o noapte, şi când se ridica, plecau şi ei;

22. Sau de umbrea norul deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, fiii lui Israel stăteau şi nu plecau la drum; iar când se ridica el, atunci plecau,

23. Că din porunca Domnului se opreau şi din porunca Domnului plecau la drum: urmau semnul Domnului, după porunca dată de Domnul prin Moise.