Prin Decretul - Lege nr. 93 din 27 mai a.c., publicat în Gazeta Oficială nr. 124 din 28 mai 2008, Guvernul italian a introdus măsuri urgente cu caracter financiar în scopul sprijinirii cererii şi creşterii productivităţii muncii, precum şi puterii de cumpărare a familiilor.

Noile măsuri fiscale se aplică lucrătorilor angajaţi din sectorul privat, care în anul 2007 au realizat venituri în urma unei munci subordonate, a căror sumă totală nu depăşeşte nivelul de 30.000 de euro, nivel brut.
Pentru verificarea pragului se va lua în calcul câştigul rezultat în urma prestării unei munci subordonate corespunzător anului 2007, câştig ce face obiectul unei impozitării obişnuite şi nu eventualele venituri obţinute în anul 2007 şi supuse unei impozitări diferite.

Aceste măsuri nu li se aplică angajaţilor din administraţia publică şi persoanelor care obţin venituri în urma unei munci asimilate, de exemplu: colaboratorii coordonaţi şi continui, dar şi cei care lucrează pe proiecte.

Prin Decret a fost introdus, pentru o perioadă limitată, cuprinsă între 01 iulie şi 31 decembrie 2008, un impozit alternativ de 10% , astfel:

• pentru orele de muncă suplimentară efectuate în perioada 01 iulie - 31 decembrie 2008
În cazul muncii suplimentare reducerea taxelor se va aplica atât muncii care depăşeşte 40 de ore săptămânale, cât şi orelor care depăşesc limitele stabilite prin contractele colective de muncă;
Prin contractele colective, este stabilită retribuţia care trebuie acordată cu titlu de plată a orelor suplimentare efectuate şi de asemenea este definită munca considerată astfel, ca şi în cazul muncii suplimentare prevăzute în contractele part -time);

• pentru prestaţii de muncă suplimentară sau pentru prestaţii efectuate în baza clauzelor elastice, în perioada menţionată anterior (01 iulie - 31 decembrie 2008) şi doar pentru contractele de muncă pe perioadă parţială încheiate înainte de 29 mai 2008, data intrării în vigoare a decretului;
În cazul prestaţiilor de tip parţial - clauze elastice: muncitorul prestează o activitate neprevăzută în orarul de lucru stabilit iniţial.

• pentru creşterea productivităţii, pentru inovaţii şi eficienţă organizatorică şi alte elemente de competitivitate şi rentabilitate legate de evoluţia economică a firmei.
Sunt incluse în această categorie primele de rentabilitate, majorări retributive acordate în funcţie de orarul de lucru, cu ciclu continuu sau sistemele de „bancă a orelor", indemnizaţii de disponibilitate, indemnizaţii pentru lucru în ture, premii şi sume. Aceste sume nu trebuie să fie prevăzute neapărat în contractele colective de muncă, dar pot fi prevăzute în mod unilateral de către angajator (de exemplu pot fi incluse într-o comunicare scrisă înaintată lucrătorului care conţine motivarea acordării sumei respective)

Impozitul alternativ se aplică în cazurile menţionate anterior, până la limita superioară de 3000 de euro, nivel brut lunar, obţinuţi în perioada cuprinsă între 01 iulie şi 31 decembrie 2008. Limita menţionată anterior este calculată la nivelul brut al reţinerilor fiscale de 10%.
Impozitul alternativ este aplicat direct de către angajator. Acesta aplică impozitul în mod automat, în cazurile în care el însuşi a eliberat formularul de venit de certificare unificată, CUD, aferent unui raport de muncă desfăşurat în întreg anul 2007.

Menţionăm că impozitul este alternativ, existând posibilitatea ca lucrătorul, chiar şi în situaţiile în care angajatorul poate aplica direct impozitul alternativ, să renunţe la acest regim, solicitând în scris, propriului angajator, acest lucru. Spre exemplu, angajatul poate lua această decizie, în situaţiile în care impozitul alternativ este mai puţin convenabil decât cel obişnuit.

În absenţa unei notificări de renunţare, de la aplicarea impozitului alternativ, angajatorul va aplica automat acest regim.Totuşi, dacă angajatorul va considera că impozitarea alternativă nu este în interesul muncitorului, chiar în absenţa unei notificări de renunţare din parte acestuia, va aplica impozitarea obişnuită, aducând acest fapt la cunoştinţa lucrătorului.

Angajatorul trebuie să indice în formularul CUD partea de venit căreia i se aplică impozitul alternativ şi nivelul acesteia. Angajatorul trebuie de asemenea să indice în formularul CUD partea de venit căreia i se aplică teoretic impozitul alternativ, precum şi cea căreia nu i s-a aplicat această formă de impozitare în urma renunţării exprese a lucrătorului sau din alte cauze.

Angajatorul poate compensa impozitul alternativ prin aplicarea altor reţineri.

Dacă angajatorul care trebuie să aplice respectivul impozit nu este acelaşi cu cel care a eliberat formularul CUD pentru anul 2007 sau l-a eliberat pentru o perioadă de timp mai mică de un an, este necesar ca muncitorul să comunice în formă scrisă nivelul venitului obţinut în anul 2007, în urma prestării propriei munci subordonate, ţinând cont de faptul că în această situaţie, angajatorul nu este în măsură să cunoască, în mod direct nivelul câştigurilor totale realizate de angajat în anul 2007.
O comunicare identică trebuie să fie făcută de către muncitorul care în 2007, nu a obţinut nici un venit, în urma prestării unei munci subordonate.

Angajatul trebuie să comunice angajatorului inexistenţa dreptului de a beneficia de regimul alternativ, în situaţia în care:

• în cursul anului 2007, pe lângă raportul de muncă avut cu angajatorul care acordă compensaţii care se supun impozitării alternative, a avut un alt raport de muncă subordonată, astfel încât totalul veniturilor realizate depăşeşte limita de 30.000 de euro;
• în cursul anului 2008, a avut alte raporturi de muncă subordonată, percepând sume deja supuse impozitării alternative, până la atingerea limitei de 3 000 de euro brut prestabilită prin normă.

Sursa: www.anofm.ro