Taxa vamală reprezintă un impozit perceput de stat asupra mărfurilor în momentul în care trec graniţele vamale ale ţării respective în scopul importului, exportului sau tranzitului acestor mărfuri.

Taxele vamale aplicate pe un teritoriu vamal sunt cuprinse într-un tarif vamal.

Teritoriul vamal reprezintă teritoriul pe care se aplică acelaşi tarif vamal care poate să coincidă sau nu cu teritoriul naţional al ţării, existând însă situaţii de extindere a teritoriului vamal (uniunii vamale) precum şi situaţii de restrângere a teritoriului vamal (antrepozite vamale, zone libere etc.).
În condiţiile actuale de creştere a interdependenţei economice între state se manifestă o tendinţă obiectivă de reducere a taxelor vamale.

În 1947, la propunerea SUA, Consiliul Economic şi Social al ONU a desfăşurat primele negocieri tarifare cu privire la reducerea taxelor vamale şi atenuarea unor restricţii din calea comerţului internaţional, negocieri ale căror rezultate au fost înscrise în tratatul multilateral Acordul General pentru Tarife şi Comerţ care constituie baza juridică a concesiilor tarifare asupra cărora s-a căzut de acord precum şi a regulilor care reglementează relaţiile comerciale dintre state.

Prin apariţia acestui acord a apărut o nouă etapă în politica comercială internaţională, prin generalizarea sistemului de preferinţe vamale. De la 1 Ianuarie 1995 GATT se numeşte Organizaţia Mondială a Comerţului.

O altă caracteristică a relaţiilor comerciale internaţionale o reprezintă apariţia şi lărgirea proceselor de integrare economică . În relaţiile comerciale ale ţărilor care fac parte din grupări comerciale şi economice se aplică facilităţi mari cum ar fi scutirea totală de taxe vamale în cadrul CEE ( ce se constituie într-o uniune vamală) sau scutite de taxe vamale pentru produsele industriale din ţările Asociaţiei Europene a Liberului Schimb ( o zona de comerţ liber).
CEE a devenit uniune vamală de la 1 Iulie 1957 când taxele vamale în comerţul intracomunitar au fost suprimate şi s-a constituit faţă de terţe ţări un tarif vamal comun.

AELS s-a constituit prin Convenţia de la Stockholm în 1960 şi legalizează crearea unei zone a liberului schimb între 7 ţări capitaliste dezvoltate , numai pentru mărfurile industriale la care se desfiinţează taxele vamale.

Şi în ţările în curs de dezvoltare s-au realizat uniuni vamale, zone de comerţ liber şi aranjamente preferenţiale.
Piaţa Comună a Americii Centrale, constituită în anii 1958-1960 , cuprinde ţările Americii Centrale şi a eliminat treptat taxele vamale până în 1966.
Asociaţia Latino-Americană a Liberului Schimb a luat fiinţă în 1960 prin Tratatul de la Monte Video, urmărind desfiinţarea taxelor vamale interne şi reducerea treptată a acestora între ţările membre.

Piaţa Comună a Ţărilor Arabe a început să funcţioneze în 1965 având ca obiectiv principal asigurarea comerţului liber, transportul de tranzit şi mişcarea forţei de muncă în interiorul grupării, introducerea unui tarif extern comun, coordonarea politicii valutare şi a sistemului de impozite.
Sistemul de preferinţe vamale nereciproce şi nediscriminatorii în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare aprobat în cadrul UNCTAD în Octombrie 1970 şi pus în aplicare în 1971 a consacrat principiul tratamentului preferenţial în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare. Acest sistem permite scutirea completă a taxelor vamale sau reducerea acestor taxe la exporturi în ţările dezvoltate a produselor provenind din ţările în curs de dezvoltare.

Clasificarea taxelor vamale

Taxele vamale se clasifică după mai multe criterii :
a) în funcţie de obiectul impunerii, taxele vamale vizează importurile , exporturile sau fluxurile de tranzit:

• taxele vamale de import se percep asupra mărfurilor importate când trec graniţele vamale ale ţării importatoare, sunt achitate de firmele importatoare şi sunt incluse în preţul de desfacere pe piaţa internă a importatorului, fiind suportate de consumatorii finali.
• Taxele vamale de export se percep asupra mărfurilor indigene la exportul acestora şi sunt percepute la un nomenclator redus de mărfuri şi pe timp limitat sau limitarea exportului unor produse de bază în vederea prelucrării la intern.
• Taxele vamale de tranzit se percep asupra mărfurilor străine aflate în trecere pe teritoriul vamal al ţării respective.

b) După modul de percepere se disting:

• taxe vamale specifice ce se calculează pe unitatea de măsură fizică ( masă, volum) a mărfurilor şi presupune existenţa unui tarif vamal foarte detaliată, ce cuprinde o descriere amănunţită a mărfurilor.
• Taxe vamale ad-valorem se prelevă sub forma unui procent determinat asupra valorii mărfii importate. Avantajul este că ele nu cer un tarif vamal prea detaliat, iar din punct de vedere al veniturilor bugetare se aliniază în mod continuu preţurilor fiind calculate sub formă de procent.
• Taxe vamale mixte ce se calculează în special ca adaos la cele precedente.

c) După modul de fixare se împart în:

• taxe vamale autonome ce sunt stabilite de stat în mod independent, fără nici o înţelegere prealabilă cu alte state.
• Taxe vamale convenţionale ale căror nivele au fost convenite de stat prin înţelegeri cu alte state conform celor stite în acordurile comerciale încheiate. Statul stabileşte pentru anumite mărfuri taxe vamale mai reduse în comparaţie cu cele autonome.
• Taxe vamale preferenţiale care sunt aplicate de stat în cadrul importurilor din state cu un regim comercial preferenţial mai favorabil decât cele aplicate în mod larg ţărilor care beneficiază de clauza naţiunii celei mai favorizate. Taxele vamale preferenţiale pot fi unilaterale sau reciproce.

d) în funcţie de plătitorii taxelor vamale:

• taxe vamale percepute de la persoane fizice
• taxe vamale percepute de la persoane juridice.

e) după scopul impunerii:

• taxe vamale fiscale ce sunt, de obicei, mai scăzute şi se percep cu scopul de a aduce un anumit venit statului.
• Taxe vamale protecţioniste, care sunt taxe al căror scop principal este crearea unei bariere pentru mărfurile străine, prin care se urmăreşte eliminarea concurenţei străine pe piaţa ţării respective şi expansiunea pe pieţele externe.

Funcţiile taxelor vamale

Taxele vamale - instrument fiscal

Taxa vamală apare iniţial sub forma unui instrument simplu de politică fiscală cu scopul formării veniturilor statului. Din punct de vedere fiscal taxa vamală este abordată în calitate de impozit perceput asupra tranzacţiilor cu produse care trec frontiera ( import , export, tranzit) perceperea acestora fiind avantajoasă pentru stat, deoarece ca impozit fiscal majorează veniturile bugetare.
În România în 1995 taxele vamale au adus venituri statului de 849,7 miliarde lei, în anul 1996 acestea au atins 1724 miliarde lei, iar în anul 1997 - 4760,3 miliarde lei.

Taxele vamale - instrument de politică comercială

Pe lângă faptul ca taxele vamale majorează veniturile statului, ele au şi un impact economic contribuind la dezvoltarea activităţii economice.
Taxele vamale se constituie ca instrument de politică comercială odată cu dezvoltarea industriei şi interesul statului de proteja propria industrie naţională. Apare în această perioadă protecţionismul vamal cu taxe vamale mari la produsele manufacturate şi taxe mici la materii prime.
Mijloacele folosite pentru realizarea obiectivelor politicii comerciale pot fi grupate în două categorii :

• măsuri de control direct sau mijloace de constrângere care influenţează cantităţile
• măsuri care influenţează preţurile , de control indirect.

Odată cu apariţia ţărilor industrializate, protecţionismul, devine agresiv îmbrăcând forma unor ţări liber schimbiste în condiţiile în care introducerea taxelor fusese generalizată la nivelul tuturor ţărilor.

Ţările industrializate promovează ideea comerţului cu taxe mici sau a unui comerţ liber pentru a putea fi competitive în orice ţară datorită costurilor de producţie mici şi în lipsa taxelor vamale.

În cadrul negocierilor comerciale, statele îşi acordă concesii ce constau în reducerea reciprocă a nivelului taxelor vamale la importul anumitor produse ce fac obiectul negocierii.

În aplicarea taxelor vamale ca instrument de protecţie a economiei s-au constatat unele tendinţe:

• tendinţa de a utiliza taxele vamale ca modalitate de punere în practică comercială internaţională a principiului nediscriminării, a clauzei naţiunii celei mai favorizate între doi parteneri. Orice avantaj care se acordă între terţe ţări de către unul din parteneri trebuie extins şi în raporturile dintre ei.
• Tendinţa de reducere a taxelor vamale în condiţiile clauzei naţiunii celei mai favorizate între ţările membre GATT ca urmare a desfăşurării unui şir de negocieri tarifare multilaterale în cadrul acestui acord.
• Tendinţa de reducere în general a semnificaţiei nivelului taxei vamale.

Caracterul de protecţie al unui tarif vamal este evidenţiat de prioritatea care i se acordă de fiecare ţară unuia dintre cele două scopuri: protecţia desemnată să elimine sau să reducă importul prin creşterea preţurilor sau obţinerea unor venituri pentru bugetul ţării importatoare .

Pentru calcularea ratei efective a protecţiei vamale se ţine seama de taxele vamale prelevate asupra materialelor incorporate în produsul finit respectiv, stabilindu-se gradul de protecţie a valorii adăugate în procesul de prelucrare.

Există 4 categorii de taxe vamale:

1. Taxe vamale liberale în care nivelul preţului extern al unui produs se majorează cu o taxă care permite ca preţul intern să fie mai mic decât preţul de producţie internă a produselor.
2. Taxe vamale egalizatoare ce aduc la acelaşi nivel preţul intern cu preţul de producţie interna al produsului.
3. Taxe vamale restrictive în care preţul intern este mai mare decât preţul intern de producţie.
4. Taxe vamale prohibite la care nivelul preţului intern creşte foarte mult, scăzând interesul pentru produsul respectiv

Aşezarea , urmărirea şi perceperea taxelor vamale

Plătitori ai taxelor vamale sunt persoane juridice în al căror obiect de activitate sunt prevăzute şi operaţiuni de import, cât şi persoane fizice autorizate să efectueze astfel de operaţiuni.

De asemenea , pot deveni subiecţi ai impunerii şi persoane fizice neautorizate atât în cazul introducerii bunurilor în ţară noastră, cât şi în cazul scoaterii din România , dar dacă depăşesc o anumită valoare sau plafonul valoric de scutire în vigoare la data trecerii frontierei. Direcţia Generala a Vămilor a emis o listă de valori unice în vamă pe produse şi grupe de produse.
Aceştia au obligaţia să depună la organele vamale o declaraţie vamală la care să anexeze documentele necesare vămuirii : autorizaţia de import, documentul de transport al mărfurilor, facturi originale sau copia lor care cuprind denumirea şi cantitatea produselor , certificat de origine, certificat sanitar-veterinar pentru produsele de origine vegetală sau animală etc.

Taxele vamale sunt prevăzute în Tariful Vamal de Import al României, fiind exprimat în procente şi se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor importate, exprimată în lei şi se percep de organele vamale , pentru ca în final să fie vărsate la bugetul de stat.

Facilităţi :

Tariful Vamal prevede scutirea de taxe vamale pentru importul următoarelor categorii de bunuri :

• a) ajutoare şi donaţii cu caracter social, umanitar, cultural , sportiv, didactic.
• b) Bunuri străine care devin, potrivit legii, proprietatea statului.
• c) Mostrele fără valoare comercială, materiale publicitare , de reclamă şi documentare
• d) Alte bunuri prevăzute de legi şi H.G.-uri.

Pentru ca aceste bunuri să beneficieze de scutire de taxe vamale , trebuie să îndeplinească anumite condiţii : să fie trimise de expeditori către destinatar fără nici o obligaţie de plată, să nu facă obiectul unei comercializări ulterioare, să nu fie utilizate pentru prestaţii către terţi aducătoare de venituri, să fie cuprinse în patrimoniul persoanei juridice şi înregistrate în evidenţa contabilă proprie.

Organele de control financiar şi ale Gărzii Financiare sunt obligate să urmărească destinaţia acestor bunuri şi să sesizeze organele vamale pentru luarea măsurilor care decurg din aplicarea legii. Taxele astfel datorate se stabilesc şi se urmăresc pe o perioadă de 5 ani de la data intrării bunurilor în ţară.

Este scutit de taxe vamale importul următoarelor categorii de bunuri :

• a) bunurile de origine română;
• b) bunurile reparate în străinătate sau cele care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ , returnate partenerilor străini în perioada de garanţie;
• c) bunurile care se înapoiază în ţară ca urmare a unei expedieri eronate.

Exceptate de la plata taxelor vamale sunt şi mărfurile importate şi comercializate în regim " Duty -free" prin unităţile situate în punctele de control trecere frontiera aeriană, navală, terestră precum şi prin magazinele pentru deservirea în exclusivitate a reprezentanţelor diplomatice .

În scopul stimulării importului de bunuri destinate producţiei pentru export s-a instalat regimul vamal de " draw-back", care constă în restituirea totală sau parţială a taxelor vamale de import percepute, dacă mărfurile introduse în ţară se reexportă în aceeaşi stare sau au fost transformate, prelucrate, reparate în vederea exportului sau au fost incorporate în produse destinate exportului.

De asemenea Codul Vamal prevede obligaţia garantării datoriei vamale, însă acordă şi scutiri.

România are, de la 1 Ianuarie 1995, statutul de ţară asociată la Uniunea Europeană. Avantajele intrării României în CEE înseamnă accesul liber la pieţele occidentale, sporirea investiţiilor în România, conectarea la reţelele europene de infrastructură , comunicaţii etc. Printre dezavantajele integrării pe termen lung se poate vorbi de anumite costuri pe termen scurt ale acestui proces legate de adaptarea , restructurarea ramurilor economice româneşti în contextul integrării în UE. Începând cu 1 Iulie 1997 România este ţară membră a CEFTA din care mai fac parte: Cehia, Slovacia, Polonia, Slovenia, Ungaria şi care urmăresc reducerea şi abolirea taxelor vamale între ele.

Baza de calcul, respectiv valoarea în vamă se determină prin metoda " valorii tranzacţionate " astfel : valoarea în vamă cuprinde preţul de import format din preţul extern transformat în lei la cursul de schimb stabilit de BNR în fiecare joi, pentru operaţiunile vamale şi evaluarea în vamă din săptămână următoare. La preţul astfel stabilit se adaugă cheltuielile de încărcare , descărcare, manire, conexe transportului mărfurilor importate , achitate pe parcursul extern, costul asigurării, precum şi alte cheltuieli pe parcursul extern.

Cotele utilizate sunt procentuale , diferenţiate pe categorii de mărfuri fiind prevăzute în tariful vamal. Cele mai frecvente sunt între 10-30%.

Declaraţia vamală de export pentru mărfurile importate se depune împreuna cu cererea de restituire a taxelor vamale şi a documentelor justificative la vama care a acordat regimul.
Rolul de pârghie financiară al taxelor rezultă şi din modificările cu caracter temporar intervenite în tariful vamal şi care pot fi: instituirea unor suprataxe vamale la importul unor bunuri.

Efecte generale ale aplicării taxelor vamale

Taxele vamale percepute asupra importului de mărfuri produc efecte complexe care se înscriu în sfera pur financiară, dar şi efecte economice şi comerciale. Astfel, taxele vamale au următoarele efecte:

• efect asupra veniturilor bugetului statului, determinând creşterea nivelului acestuia şi astfel conduce la creşterea posibilităţii statului de a-şi realiza programele economice şi sociale
• efect de protejare a economiei naţionale sau a producţiei interne
• efect asupra consumului intern
• efect asupra raportului de schimb al ţării
• efecte de competitivitate
• efecte asupra veniturilor diferitelor categorii sociale
• efecte asupra balanţei de plăţi
• efecte asupra costurilor

Plata taxelor vamale, contestaţii şi contravenţii

Plata taxelor vamale se face de importator sau de comisionarul în vamă în contul unităţii care a efectuat vămuirea , prin folosirea formelor şi instrumentelor de decontare care asigură cu anticipare sumele necesare efectuării plăţii. Numai după prezentarea documentelor legale care atestă efectuarea plăţii taxelor, mărfurile se consideră legal introduse în ţară.
Taxele vamale fac obiectul controlului ulterior efectuat de organele specializate din administraţia vamală. Dreptul de verificare ulterioară poate fi exercitat în decursul unei perioade de 5 ani de la data intrării bunurilor sau mărfurilor în ţară.

Neplata la termen a taxelor vamale şi a altor drepturi cuvenite bugetului de stat atrage majorarea sumei de plată cu 0,12% pe fiecare zi de întârziere.
Nerespectarea normelor cu privire la regimul vamal de către persoane fizice sau juridice atrage după caz răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, materială sau civilă.

Constituie contravenţie şi se sancţionează diferit următoarele fapte:

• depunerea declaraţiei vamale sau a documentelor însoţitoare conţinând date nereale privind cantitatea , felul, originea şi valoarea mărfurilor, caz în care amenda este 50% din valoarea în vamă a mărfurilor;
• sustragerea de la vămuire a mărfurilor sau bunurilor , descărcarea , încărcarea sau transbordarea mărfurilor pe nave fără permis vamal, amenda aplicată fiind egală cu valoarea în vamă procedându-se la confiscarea mărfurilor respective.

Neprezentarea în termen la unitatea vamală de destinaţie a mărfurilor sau bunurilor transportate în tranzit ori prezentarea acestora pentru vămuire la o altă unitate vamală decât cea menţionată în declaraţia vamală de tranzit, fără acordul Direcţiei Regionale Vamale în subordinea căreia se află vama de destinaţie se sancţionează cu amendă în procent de 10 % din valoarea mărfii
În cazul societăţilor mixte constituite în baza Legii nr. 71/1994 când într-o perioadă de 14 ani de la data înmatriculării acesteia îşi reduc participarea investitorului străin sub minimul de 50 milioane dolari sau se dizolvă voluntar, atunci ele vor fi obligate la plata tuturor impozitelor şi taxelor ce i s-ar fi aplicat pe întreaga perioadă dacă nu ar fi beneficiat de scutirile prevăzute de lege.

Contestaţiile diferă în următoarele cazuri:

• contestaţiile cu privire la aplicarea tarifului vamal de import de stabilire a valorii în vamă şi a încadrării tarifare se depune în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştiinţă şi se soluţionează de şeful unităţii vamale. Împotriva soluţiei date se poate face întâmpinare la Direcţia Generală a Vămilor în termen de 30 de zile, iar apoi în termen de 15 zile se poate face plângerea la instanţa judecătorească.
• impotriva procesului verbal prin care s-a operat sancţionarea se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicarea la unitatea vamală unde s-a constatat contravenţia. Unitatea vamală înaintează plângerea plus procesul verbal în cel mult 5 zile la Judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul persoanei juridice.

Regimul vamal aplicabil persoanelor fizice

Acest regim stabileşte condiţiile şi limitele în cadrul cărora se pot scoate sau pot fi introduse bunuri în ţară fără plata taxelor vamale precum şi tariful vamal pentru celelalte bunuri.
Pentru bunuri de natura mobilierului de orice fel, aparatelor de filmat, antenelor şi amplificatoarelor, instrumentelor muzicale, covoarelor, armelor, etc. , taxa vamală este de 20% aplicată la valoarea în vamă.

Există situaţii în care , în funcţie de valoarea bunurilor introduse sau scoase din ţară şi de felul acestor bunuri , nu se percep taxe vamale (călătorii cu domiciliul în străinătate pentru bunurile introduse temporar în ţară , călătorii români sau străini în cadrul micului trafic de frontieră cu îmbrăcăminte şi încălţăminte, persoanele cu domiciliul în România , persoanele cu domiciliul în străinătate în interese de serviciu în România ca bagaj însoţit sau neînsoţit pe baza unui inventar vizat de organele vamale, etc.).

Baza de calcul a taxelor vamale datorate de persoanele fizice o reprezintă valoarea în vamă exprimată în lei, stabilită prin "Lista de valori în vamă" , unică pe produse sau grupe de produse, întocmită de Ministerul Finanţelor. Pentru bunurile a căror valoare în vamă nu este stabilită în lista de valori , organele vamale determină valoarea în vamă luând în considerare bunuri cu caracteristici asemănătoare.

Aplicarea taxelor vamale se face numai la diferenţa de valoare cu care este depăşit plafonul de scutire.
Determinarea în lei a valorii în vamă stabilită pe baza plăţilor externe se face potrivit cursurilor comunicate de BNR aflate în vigoare în momentul efectuării operaţiunilor de taxare.
Momentul datorării taxelor vamale este cel al vămuirii mărfurilor.
Una din facilităţile acordate se referă la bunurile de origine română introduse în ţară de persoane fizice care sunt scutite de plata taxelor vamale.

Zonele libere

Potrivit Codului Vamal al României , pe teritoriul României pot fi instituite prin lege porturi şi zone libere în care bunurile introduse sau scoase sunt exceptate de la plata taxelor vamale . Prin aceasta normă se reglementează excepţii de la impunerea vamală prin instituirea unor teritorii (porturi libere şi zone libere de comerţ) care nu fac parte din teritoriul vamal al ţării.
Portul franco permite intrarea şi ieşirea mărfurilor indiferent de provenienţa lor , fără să fie supuse plăţii taxelor vamale.
Zonele libere reprezintă părţi dintr-un port sau anumite suprafeţe din teritoriul naţional situate pe rute comerciale importante. Prin decretul din 1978 s-a instituit portul liber Sulina. Alte zone sunt Constanţa Sud , Agigea , Galaţi, Brăila.

Legislaţia română actuală oferă prin prevederile Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere cadrul juridic adecvat pentru organizarea şi funcţionarea acestora. Pentru a utiliza cursul legal pentru existenţa zonelor libere trebuie remarcate câteva aspecte:

• Zonele libere fac parte din teritoriul Statului Român şi li se aplică legislaţia naţională. Supravegherea vamală se face numai în limitele zonelor libere.
• În zonele libere sunt admise mijloace de transport , mărfuri şi alte bunuri fără restricţii, privind ţară de origine, de provenienţa sau de destinaţie;
• Administrarea zonelor libere se realizează de administraţiile zonelor libere care se organizează şi funcţionează ca regii
• Activităţile care se pot efectua în zonele libere sunt: manirea, depozitarea , sortarea , măsurarea , ambalarea, condiţionarea, prelucrarea, asamblarea, vânzarea, cumpărarea, fabricarea, expertizarea, dezmembrarea mărfurilor , organizarea de exporturi de bursă şi financiar bancare, transport şi expediţii interne şi internaţionale, închirierea sau concesionarea clădirilor şi spaţiilor de depozitare şi a spatiilor neamenajate destinate construirii de obiective economice şi hoteluri, controlul calitativ şi cantitativ al mărfii, aprovizionarea navelor şi a altor mijloace de transport, prestări de servicii şi a altor activităţi specifice zonelor libere.

În scopul promovării schimburilor internaţionale şi al atragerii capitalului străin, pentru introducerea tehnicii noi şi pentru sporirea posibilităţilor de folosire a resurselor economiei naţionale în porturile maritime şi fluviale ale României, în lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră, al altor canale navigabile şi în teritoriile din apropierea punctelor de trecerea frontierei se poate institui conform Legii nr. 84/1992 regimul de zonă liberă.