Noţiunea de impozit provine din limba latină de la cuvântul "impozitus" şi din limba franceză de la cuvântul "impôt".

Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie cu titlu nerambursabil datorată potrivit legii bugetului de stat de către persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.

Impozitul are caracter universal ca o consecinţă a suveranităţii statului şi el este o instituţie de drept publică fără de care nu se poate concepe existenţa statului, făcând parte organică din el.

Din punct de vedere al instituirii, în epoca antică impozitele şi taxele erau hotărâte de forurile legislative cât şi de conducătorii acestor state, iar dreptul de a institui impozite şi taxe reprezintă prerogativ de conducere statală.

Evoluţia impozitelor în evul mediu este evidenţiată în sporirea treptată a numărului şi felului impozitelor, atât a celor ce se percepeau în natură ca părţi determinante din anumite produse, cât mai ales a celor percepute în bani.

În evoluţia modernă a impozitelor, instituirea acestora cu consimţământul contribuabililor a fost subordonată competiţiei parlamentare, ca organe legislative cu caracter reprezentativ de a reglementa impozitele şi celelalte venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice.

În mod excepţional, în împrejurări de necesităţi financiare deosebite, competenţa legislativă în materie fiscală a fost delegată puterii executive.

Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice şi juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit gen de avere.

Dreptul de a instituii impozite îl are statul, care îl exercită prin organele puterii centrale (Parlamentul) şi ale administraţiei locale de stat.

Impozitele sunt plăţi care se fac către stat cu titlu definitiv şi nerambursabil. În schimbul acestora, plătitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată.

Rolul impozitului se manifestă pe plan financiar, economic şi social, definit de o etapă de dezvoltare a economiei de alta.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice. În ţările dezvoltate din punct de vedere economic, prin intermediul impozitelor şi taxelor se procură între 80-90% din totalul resurselor financiare publice.

Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe care statul le ia pentru a intervenii în activităţile economice cu ajutorul impozitelor care pot fi folosite ca un instrument de schimbare sau frânare a unei activităţi economice, de creştere sau reducere a producţiei sau a consumului unui anumit produs, de stimulare sau îngrădire a comerţului exterior, etc.

Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă în mai multe direcţii, dintre care se poate menţiona rolul de instrument de redistribuire a unei părţi din P.I.B. între clase şi pături sociale, între persoane fizice şi juridice, etc.

Pentru a sesiza efectele diferitelor categorii de impozite pe plan economic, social şi politic, este necesară gruparea acestora pe baza unor criterii ştiinţifice:
a)după trăsătura de fond şi de formă, pot fi grupate în impozite directe şi indirecte.
Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane juridice în funcţie de veniturile şi/sau averea acestora şi pe baza cotei de impozit prevăzute de lege.
Ele se încasează direct de la contribuabili la anumite termene dinainte stabilite. Caracteristic acestor impozite este faptul că în atenţia legislativului, subiectul şi supra??? sunt una şi aceeaşi persoană, însă uneori acestea nu coincid.

În funcţie de criteriile care stau la baza aşezării lor impozitele directe se pot grupa în impozite reale şi personale.

Impozitele reale se caracterizează prin aceea că se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (pământ, clădiri, fabrici, magazine, etc.) făcându-se abstracţie de situaţia personală a subiectului impozabil. Ele mai sunt numite şi impozite obiective şi pe produs, deoarece se aşează asupra produsului sau venitului brut al obiectului impozabil, fără să se ţină cont de situaţia subiectului impozabil.

Impozitele personale ţin cont de situaţia personală a subiectului, de aceea se mai numesc impozite subiective.

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri şi prestării unor servicii (transport, spectacole, activităţi loterice, etc.) ceea ce înseamnă că ele atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decât ale acestora.

După forma pe care o îmbracă, impozitele indirecte pot fi grupate în: taxe de consumaţie, venituri de la monopoluri fiscale, taxe vamale, taxe de timbru şi de înregistrare.
b) după obiectul impunerii impozitului pot fi clasificate în impozite pe venit, impozite pe avere, impozite pe cheltuieli.
c) în funcţie de scopul urmărit la introducerea lor, impozitele pot fi grupate în impozite financiare şi impozite de ordine.

Impozitele financiare sunt instituite în scopul realizării de venituri pentru acoperirea cheltuielilor statului, în această categorie se includ impozitele pe venit, taxele de consumaţie.

Impozitele de ordine sunt introduse mai ales pentru limitarea unei acţiuni sau în vederea atingerii unui ţel care nu are caracter fiscal. Astfel, pentru instituirea unor taxe ridicate la vânzarea băuturilor alcoolice şi a tutunului, se urmăreşte limitarea consumului având în vedere efectul nociv asupra organismului uman.
d) după frecvenţa cu care se încasează la bugetul statului, impozitele pot fi permanente, când se încasează periodic (de regulă anual) la bugetul statului şi incidentale sau întâmplătoare, când se instituie o singură dată (de ex. Impozitul pe avere sau pe profiturile excepţionale de război).
e) impozitele mai pot fi grupate şi după instituţia care le administrează. Din acest punct de vedere, în statele de tip federal se disting impozite federale, impozite ale statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federaţiei şi impozite locale, iar în statele de tip unitar se întâlnesc impozite ale administraţiei centrale de stat şi impozite ale organelor administrative de stat.